Insulta si calomnia

M-a sunat zilele astea o clienta…
foarte suparata ca fosta sotie a prietenului ei o tot suna ca sa o injure, ameninte, etc. Ba mai mult a inceput sa-i si urmareasca, ceea ce le confera (cel putin clientei mele) o stare justificata de temere.
“-Ce sa fac, m-a intrebat ? Vreau sa ii fac o planegere, ceva. Sa o dau in judecata pt insulta…”

Înainte de a intra in dezbaterea acestei problematici, trebuie amintit faptul că dispoziţiile Codului penal care incriminau faptele de insultă şi calomnie, au fost abrogate prin art.I pct.56 din Legea nr.278/2006.

Vechea reglementare a codului penal din 1969:

• Conform art. 205 C. pen., insulta constituia ,,atingerea adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură”.
• Conform art. 206 C. pen., calomnia constituia ,,afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public”.

Pe 18 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 referitoare la abrogarea articolelor 205, 206 si 207 din Codul penal sunt neconstituţionale.

În urma publicării acestei decizii a Curţii Constituţionale, în jurisprudenţă, această situaţie a fost interpretată diferit de către organele judiciare. Unele parchete şi instanţe au concluzionat că infracţiunile de insultă şi calomnie sunt în continuare incriminate, iar alte parchete şi instanţe au apreciat că aceste infracțiuni nu sunt incriminate.

Astfel, au fost date soluţii întemeiate pe articolul 10, litera b din Codul de procedură penală respectiv: fapta nu este prevăzută de legea penală, dar şi soluţii de condamnare.

Pe data de 25 august 2010,  Procurorul General al României, a promovat un recurs în interesul legii, în vederea lămuririi și stabilirii consecinţelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007 privind neconstituționalitatea articolelor 205, 206 si 207 din Codul penal.

Pe data de 18 octombrie 2010, Secţiile Unite de la instanţa supremă au dezbătut recursul în interesul legii și au hotărât că infracţiunile de insultă şi calomnie nu trebuiesc reincriminate. Prin această decizie s-a pus capăt caracterul neunitar al jurisprudenţei și s-a deschis calea către o  aplicarea unitară a legii în această materie.

Ce s-ar putea face insa in prealabil intentarii si derularii unui proces civil, cunoscut a fi anevoios, birocratic si de lunga durata ?

• Ati putea apela la organele de politie pentru aplicarea prevederilor art. 2 pct. 1 raportat la art.3 lit b) din Legea nr 61/1991 privind sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice. Conform textului de lege menționat, săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice se sancționează cu amendă între 200 si 1000 lei;Daca totusi vreti sa alegeti calea instantei civile, trebuie sa aveti in vedere prevederile art 7 din O.U.G nr.80/2013 care mentioneaza ca “Acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 lei”. Deci exista obligatia de plata a unei taxe de timbru, care insa nu ar trebui sa reprezinte o piedica raportat la cuantumul acesteia.Totusi este bine să analizați situația și să analizati dacă puteți dovedi ceea ce susțineți in cerere. Indicat ar fi să aveți martori ca sa puteti dovedi in mod cert si fara dubii savarsirea faptelor ilicite impotriva dvs. Sau dovada receptionarii sms-urilor catre dvs de la o persoana determinata si identificabila.Totodata trebuie sa fie îndeplinite condițiile generale ale raspunderii civile delictuale:
  1. existența prejudiciului;
  2. existența faptei ilicite;
  3. existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
  4. Existența vinovăției.

Noul Cod civil, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, prevede faptul că orice persoană are dreptul la libera exprimare.

Această libertate cunoaşte insa o serie de limitări pentru a nu se aduce atingere vieții private. Pentru a proteja dreptul la viaţă privată şi dreptul la imagine, Noul Cod enumeră în art. 74 acele acţiuni care ar aduc atingere vieţii private: înregistrările audio/video în spaţiul privat, anchetele despre viaţa privată, interceptările telefonice fără acord, difuzarea de informaţii şi dezbateri privind viaţa personală, fără acordul persoanei în cauză.

Aceste reglementări din noul Cod civil nu au un caracter de noutate absolută. De exemplu, în Constituţie la art. 30 se prevedea și încă se prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

Astfel reglementările din noul Cod civil reprezintă o codificare a numeroaselor decizii ale instanţelor româneşti şi ale CEDO, în ceea ce priveşte procesele dintre jurnalişti şi persoane publice și nu numai ce au avut loc în ultimii 22 de ani în România.

Desigur ca noua reglementare a Codului penal a inserat art.208 – Hartuirea : (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.  (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Cred ca tineti minte discutiile din mass-media cu privre la operatorii firmelor de recuperari creante care sunau debitorii chiar si de mai multe ori pe zi ajungand sa ii deranjeze efectiv pe acestia de la activitatile zilnice, inducandu-le chiar si adevarate stari de temere si panica prin mesajele comunicate telefonic.

Jurisprudenta a statuat ca un astfel de comportament poate fi incadrata ca si hartuire..

---

Articole de care te poți folosi în motivarea acțiunii civile:

Noul Cod civil, prin dispozițiile prevăzute de articolele 252 – 257  încearcă un echilibru între două drepturi în egală măsură garantate prin Constituție cât și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv: dreptul la libera exprimare și dreptul la respectarea vieții private.

Art. 252 – ocrotirea personalităţii umane, prevede că orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.

Necesitatea unei astfel de reglementări a fost datorată în primul rând de dezincriminarea faptelor de insultă și calomnie prin lărgirea dreptului la liberă exprimare dar și de concepția de la nivel european în sensul că dreptul la viață pivată este un drept absolut și intangibil.

Pentru unii dintre justițiabili, demn de luat în calcul ar fi art. 253 din NCC care prevede faptul că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

De asemenea, conform art. 255 din NCC, orice persoană care se consideră vatămată în dreptul său la demnitate sau viață privată va putea solicita instanței de judecată luarea unor măsuri provizorii sub aspectul conservării probelor.

Luarea acestor măsuri cu caracter provizoriu pot fi dispuse de către instanța de judecată doar dacă se face dovada că atingerile aduse drepturilor reclamate privesc acțiuni ilicite actuale și iminente iar consecințele continuării acestor acțiuni vor duce la crearea unui prejudiciu greu de reparat.

Ce sunt daunele morale și când se acordă ?

Daunele morale sunt acordate, s-ar putea spune cu titlu de sancțiune. Ele sunt insa despăgubiri pentru un prejudiciu ce nu a existat in concret, material, fiind datorate pentru  paguba suferita de o persoana ca urmare a atingerii aduse drepturilor sale personale nepatrimoniale (ex. reputatie, onoare etc.) sau ca urmare a provocarii unei suferinte morale (ex. moartea unei persoane apropiate).

Ele constituie în acelasi timp, un real avertisment pentru cei care ar intenționa, în viitor, să aducă atingeri dreptului la imagine al altei persoane.

În privinţa criteriilor de stabilire a despăgubirilor, acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prevede faptul că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

In concluzie:

Dacă te afli într-o situație nu prea prietenoasa cu anumite persoane și s-a ajuns la proferarea de insulte sau calomnii, poți apela la prevederile art. 3 pct. 1 din Legea nr 61/1991, fie la instanța de judecată. Aveti in vedere totusi afirmația, cel puțin din punct de vedere teoretic și filozofic: ”Primul om care a preferat sa înjure decat să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizației” (Sigmund Freud-despre civilizatie si violenta).