Daune morale pentru postări jignitoare la adresa unui avocat

”Potrivit art. 72 cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.75, adică a celor permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

Ideea acestui articol pleaca nu de la importanta sau necesitatea protejarii noastre ca avocat (desi este important pentru noi ca persoana ca valorile acestea sa ne fie respectate pana si noua 🙂 ) ci de la o practica destul de des intalnita, mai ales in cadrul proceselor din fata instantelor de judecata in care justitiabilul advers (partea adversa-persoana fizica- a clientului nostru) gaseste de cuviinta sa profereze jigniri, insulte, amenintari si asupra avocatului advers nu doar al adversarului insusi.

Natura umana al fiecarei persoane dezvaluie in momente de presiune si limita la care poate fi supus in fata unei instante de judecata, aspecte pe care poate nici chiar el insusi nu le credea existente, ajungand ca manifestarile antosiciale si lipsite de bunul simt sa fie exteriorizate impotriva oricui considera ca ii vatama drepturile.

Astfel, nu de putine ori avocatii au fost subiecti vizati ai unor astfel de comportamente, fiind agresati (speram doar verbal) doar pentru ca si-au exercitat constiincios si legal serviciile oferite clientului lor.

De aceea am considerat sa prezint cateva aspecte din jurisprudenta, preluate de altfel si de alte publicatii juridice.

Conform art.1349 alin.1 și 2 C.civ., „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

În Decizia nr. 1576/07.12.2011, Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului.

În continuare, Curtea a apreciat că “demnitatea umană, așa cum este aceasta consacrată de Constituție, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi”

Postările pârâtei care se adresează reclamantei, sau face referiri la persoana reclamantei folosind expresii jignitoare, precum „embrion nedezvoltat”, „toantă”, „dusă cu pluta” și alte asemenea, sunt de natură a afecta imaginea reclamantei, avocat în Baroul Argeș. Orice persoană are dreptul la respect, la o anume imagine, iar folosirea unor expresii indecente sunt de natură a aduce atingere onoarei și demnității acesteia.

Mediul virtual, site-ul de socializare Facebook este un loc public, la care are acces orice persoană are un cont deschis, astfel că o postare în acest mediu poate avea impact social și poate afecta prestigiul de care se bucură o persoană. Evident că reclamanta, având o profesie liberală are o anume notorietate, iar afirmațiile pârâtei i-au creat o stare de disconfort, lezând dreptul său la imagine protejat de Constituție, Codul civil și art. 8 din CEDO. (…)

Prejudiciul pe care l-a produs pârâta, reclamantei, prin săvârșirea acestei fapte, este unul nepatrimonial și constă în suferința morală provocată deoarece reclamanta a fost jignită prin aceste postări pe un cont de socializare la care aveau accesul mai multe persoane.

Curtea constată că există culpa autoarei faptei ilicite, respectiv a pârâtei, deoarece aceasta și-a dat seama de caracterul antisocial al faptei sale, a prevăzut consecințele acesteia și a urmărit ca ele să se producă, acționând cu intenția directă de a o jigni pe reclamantă și de a o face să sufere.

Astfel, postarea cu cuvintele jignitoare la adresa reclamantei, a ajuns la cunoștința unui cerc mai larg persoane, (…) iar reclamanta este o persoană publică, prejudiciul moral produs fiind de netăgăduit.

Lipsa clientelei, urmare a postărilor menționate, invocate de reclamantă, nu a fost probată, și nu se poate stabili un raport de cauzalitate între afirmațiile pârâtei și acest fapt, dar nici între fapta pârâtei și o îmbolnăvire a reclamantei, astfel că nu se vor acorda daune materiale.

Ca atare, reținând incidența dispozițiile art. 1347 Cod civil, dar și art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi admis cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate cu consecința admiterii în parte a acțiunii reclamantei în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 2000 lei daune morale.” (Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia civilă nr. 1616/10.11.2016, www.rolii.ro)

Sursa articol: www.legal-land.ro